Ce este stresul oxidativ și cum îi poți reduce efectele dăunătoare?

Ce este stresul oxidativ și cum îi poți reduce efectele dăunătoare?

Nutriția bogată în antioxidanți și suplimentele antioxidante sunt două aspecte importante în reducerea stresului oxidativ excesiv.

Simona Cazanescu
Ce este stresul oxidativ și cum îi poți reduce efectele dăunătoare?

Stresul oxidativ reprezintă o stare de dezechilibru între producția de specii reactive de oxigen și capacitatea organismului de a le neutraliza. Acesta a fost identificat drept cauză subiacentă pentru diverse boli cronice, precum afecțiuni cardiovasculare, boli neurodegenerative, metabolice și anumite tipuri de neoplazii. În timp ce nivelurile moderate de specii reactive de oxigen sunt utile și joacă un rol cheie în semnalizarea celulară și homeostazie, stresul oxidativ excesiv poate duce la deteriorare celulară. Printre factorii ce contribuie la nivelul de stres oxidativ se numără și nutriția și suplimentele antioxidante, astfel că este util de înțeles mai bine relația dintre cele două.

Dacă vrei să afli mai multe despre această legătură complexă dintre stresul oxidativ, tiparele dietetice și rolul potențial al suplimentelor antioxidante în atenuarea efectelor nocive ale stresului oxidativ, citește mai multe în cele ce urmează.

Stresul oxidativ și multiplele sale implicații la nivelul organismului

Ce sunt speciile reactive de oxigen?

Speciile reactive de oxigen (SRO) sunt produse rezultate în special în timpul procesului de fosforilare oxidativă din metabolismul celular. În cantități fiziologice, dețin roluri cruciale în funcționarea unor căi de semnalizare celulară și în menținerea homeostazei. Acest fenomen este denumit „eustres oxidativ”.

Cu toate acestea, atunci când nivelurile speciilor reactive de oxigen depășesc intervalul fiziologic, apare o stare cunoscută sub numele de „distres oxidativ”, care poate duce la deteriorarea celulară. Producția excesivă de SRO poate rezulta din diverși factori, atât exogeni (radiații, poluare, toxine), cât și endogeni (inflamație cronică, disfuncții metabolice).

În aceste condiții, SRO pot interacționa cu diferite componente celulare, cauzând deteriorarea  ADN-ului, lipidelor și proteinelor din structura acestora și ducând în cele din urmă la disfuncții celulare și leziuni tisulare.

Consecințele stresului oxidativ

SRO pot interacționa direct cu ADN-ul, cauzând modificări ale bazelor, rupturi simple și duble ale catenelor și legături încrucișate ale acestuia. Toate modificările menționate pot genera instabilitate genomică, mutații și promovarea unor boli cronice importante.

Lipidele, în special acizii grași polinesaturați prezenți în membranele celulare, sunt extrem de susceptibili la oxidarea de către acești produși. Peroxidarea lipidelor poate duce la distrugerea membranelor, compromițând integritatea și funcția celulară și generând subproduse reactive care, la rândul lor, pot propaga deteriorarea oxidativă.

Nu în ultimul rând, SRO pot oxida reziduurile de aminoacizi din proteine, cauzând schimbări structurale și funcționale ce rezultă în inactivarea enzimelor, modificarea plierii și stabilității proteinelor și perturbarea căilor de semnalizare celulară.

Sisteme endogene de apărare antioxidantă

Pentru a contracara efectele stresului oxidativ, celulele au evoluat sisteme complexe de apărare antioxidantă.

Enzime precum superoxid dismutaza (SOD), catalaza și glutation peroxidaza joacă roluri cruciale în neutralizarea speciilor reactive de oxigen și prevenirea deteriorării oxidative. Practic, lucrează sinergic pentru a menține homeostazia celulară și a proteja împotriva leziunilor oxidative.

În timp ce aceste sisteme endogene de apărare pot proteja împotriva daunelor oxidative într-o anumită măsură, în cazul unui exces de specii reactive de oxigen, poate fi nevoie de măsuri suplimentare (ex: antioxidanți exogeni).

Influențele nutriționale asupra stresului oxidativ

Impactul macronutrienților

Dietele bogate în carbohidrați

Dietele bogate în carbohidrați rafinați pot contribui la amplificarea stresului oxidativ prin formarea produșilor finali de glicație avansată.

Produșii se formează atunci când glucoza interacționează neenzimatic cu proteine, lipide sau acizi nucleici. Acești compuși pot declanșa răspunsuri inflamatorii și stres oxidativ prin legarea de receptorii lor respectivi și inducerea producției de SRO. Disponibilitatea excesivă de glucoză poate duce, de asemenea, la disfuncția mitocondrială și la creșterea producției de SRO.

Dietele bazate pe proteine animale

Dietele bogate în proteine animale, în special carnea roșie și procesată, pot contribui la stresul oxidativ prin prezența fierului hemic. Fierul hemic poate cataliza formarea de specii reactive, precum radicalii hidroxil, responsabili pentru peroxidarea lipidelor și deteriorarea oxidativă.

În plus, carnea procesată conține adesea nitriți și nitrați, care pot reacționa cu amine și amide pentru a forma compuși tip nitrozamine. Aceste componente sunt mutagenice și pot induce deteriorarea ADN-ului, contribuind la stresul oxidativ și crescând potențial riscul unor tipuri de neoplazii.

Consumul excesiv de grăsimi

Dietele bogate în acizi grași saturați sunt cunoscute pentru promovarea stresului oxidativ și inflamației.

Pe de altă parte, în timp ce acizii grași polinesaturați sunt esențiali pentru sănătate, sunt și susceptibili la oxidare. PUFA-urile, precum acidul linoleic și acidul arahidonic, pot fi oxidate de speciile reactive de oxigen, ducând la formarea de peroxizi lipidici și la deteriorarea membranelor celulare.

Dietele pe bază de plante

  • Fibrele - sunt cunoscute pentru abilitatea de îmbunătăți microbiomul intestinal și a promova producția de acizi grași cu lanț scurt, componente cu efecte antiinflamatorii; fitonutrienții (ex: polifenolii) pot neutraliza radicalii liberi, inhiba peroxidarea lipidelor și modula căile de semnalizare implicate în răspunsurile la stresul oxidativ;
  • Fructele și legumele - sunt cunoscute pentru conținutul lor ridicat de vitamine antioxidante (vitaminele C, E și carotenoizi), minerale și fitonutrienți (flavonoizii și polifenolii); acești compuși pot neutraliza radicalii liberi, îmbunătăți activitatea enzimelor antioxidante și modula căile de semnalizare implicate în răspunsurile la stresul oxidativ; fibrele prezente în fructe și legume pot susține un microbiom intestinal sănătos;
  • Leguminoasele (fasolea, lintea, mazărea) - sunt bogate în fibre dietetice, proteine vegetale și diverși compuși bioactivi (izoflavone, saponine, compuși fenolici); conținutul de fibre din leguminoase poate promova un microbiom intestinal sănătos și producția de metaboliți benefici, în timp ce proteinele vegetale oferă aminoacizi esențiali fără efectele pro-oxidante ale proteinelor de origine animală; compușii bioactivi menționați prezintă activități antioxidante și antiinflamatorii, protejând potențial împotriva bolilor legate de stresul oxidativ.

Suplimente antioxidante și beneficiile asupra stresului oxidativ

Rolurile vitaminelor antioxidante

  1. Vitamina C (acidul ascorbic) - este un antioxidant hidrosolubil ce are un rol crucial în neutralizarea diferitelor specii reactive de oxigen și azot; poate neutraliza direct radicalii liberi și regenera alți antioxidanți (vitamina E) din formele lor oxidate; sursele alimentare de vitamina C includ fructele citrice, ardeii grași, broccoli și căpșunile, iar cele din suplimente se pot regăsi sub mai multe forme;
  2. Vitamina E - este un antioxidant liposolubil ce se evidențiază prin protejarea membranelor celulare împotriva peroxidării lipidelor conținute; poate neutraliza direct radicalii liberi, în special radicalii peroxil și inhiba propagarea reacțiilor de peroxidare a lipidelor; contribuie, de asemenea, la reciclarea altor antioxidanți, precum vitamina C și modulează expresia genelor și căile de semnalizare celulară implicate în răspunsurile la stresul oxidativ; sursele dietetice de vitamina E includ uleiurile vegetale, nucile, semințele și legumele cu frunze verzi, iar cele din suplimente se pot regăsi, la rândul lor, sub mai multe forme;
  3. Beta-carotenul - este un pigment prezent în diverse fructe și legume, mai ales morcovii și cartofii dulci; servește ca precursor al vitaminei A și are proprietăți antioxidante, capabile să neutralizeze radicalii liberi și oxigenul singlet; pe lângă activitatea sa antioxidantă, beta-carotenul a fost asociat și cu îmbunătățirea funcției imunitare, protecția împotriva anumitor tipuri de cancer și potențiale beneficii pentru sănătatea ochilor și funcția cognitivă.

Rolurile fitonutrienților

Flavonoizii

Flavonoizii sunt un grup divers de compuși polifenolici regăsiți abundent în fructe, legume, cereale și ceai. Se evidențiază prin proprietățile sale antioxidante și antiinflamatorii puternice, capabile să neutralizeze radicalii liberi, să cheleze ionii metalici și să moduleze căi de semnalizare celulară.

Anumiți flavonoizi, precum quercetina, catechinele și antocianinele, au fost studiați extensiv pentru potențialele lor beneficii pentru sănătate, precum protecția împotriva bolilor cardiovasculare, tulburărilor neurodegenerative și anumitor tipuri de neoplazii.

Curcumina

Curcumina, ingredientul activ din turmeric (curcuma), este un polifenol cu proprietăți antioxidante și antiinflamatorii puternice. Poate neutraliza specii reactive de oxigen și azot, inhiba peroxidarea lipidelor și modula căile de semnalizare celulară implicate în răspunsurile inflamatorii și ale stresului oxidativ.

Curcumina este, de asemenea, un compus renumit pentru potențialele sale aplicații terapeutice în diferite boli cronice.

Resveratrolul

Resveratrolul este un compus polifenolic prezent în struguri, arahide și anumite fructe de pădure. A fost studiat extensiv pentru proprietățile sale antioxidante, antiinflamatorii și cardioprotectoare.

Resveratrolul poate neutraliza radicalii liberi, inhiba peroxidarea lipidelor și modula căile de semnalizare celulară implicate în răspunsurile asupra stresului oxidativ și inflamației. De asemenea, s-a demonstrat că are potențiale beneficii în îmbunătățirea sensibilității la insulină, atenuarea tulburărilor metabolice și în protecția împotriva bolilor cardiovasculare.

În concluzie, stresul oxidativ este un fenomen complex cu implicații extinse pentru sănătate. În timp ce stresul oxidativ excesiv poate contribui la dezvoltarea și progresia unor boli cronice, este important de reținut faptul că nivelurile moderate de specii reactive de oxigen joacă un rol important în semnalizarea celulară și homeostazie. Nutriția este un factor esențial în modularea stresului oxidativ, cu anumite pattern-uri dietetice care exacerbează stresul oxidativ sau oferă protecție împotriva acestuia. Anumite suplimente antioxidante au atras, de asemenea, atenția pentru potențialele lor beneficii în acest sens. Nu uita însă faptul că un stil de viață sănătos trebuie să reprezinte întotdeauna baza de lucru pentru o viață cât mai calitativă, sănătoasă și de durată.

Înapoi la blog