Tractul gastrointestinal este un sistem complex și impresionant, ce joacă rolul unei interfețe între organism și mediul exterior. Pe lângă funcțiile sale deja binecunoscute în digestie, absorbția nutrienților, reglarea neuroendocrină și menținerea echilibrului imunologic, mucoasa intestinală acționează și ca o barieră selectivă, permițând absorbția nutrienților esențiali, în timp ce previne intrarea substanțelor dăunătoare și a agenților patogeni.
Această funcție de barieră se datorează în special joncțiunilor strânse, legături dinamice între celulele epiteliale intestinale. Atunci când aceste joncțiuni devin compromise, poate apărea o afecțiune cunoscută sub numele de "sindrom al intestinului permeabil" sau "leaky gut", fenomen ce semnifică trecerea componentelor nedorite din intestin în sânge, declanșând, potențial, diferite răspunsuri sistemice, printre care și cele autoimune.
Caracteristicile barierei intestinale
Joncțiunile și permeabilitatea intestinală
Stratul unic de celule epiteliale intestinale formează o barieră ce separă mediul intern de cel extern. Această barieră este menținută de conexiunile intercelulare formate din joncțiuni strânse, desmozomi și joncțiuni aderente, ce permit absorbția selectivă a nutrienților și lichidelor.
Factori care influențează funcția barierei intestinale
Reglarea funcției barierei intestinale este un proces complex, influențat factori precum microbiomul intestinal și celulele imune.
Lamina propria, stratul inferior celulelor epiteliale, conține celule imune care joacă un rol crucial în menținerea echilibrului intestinal. Dintre aceste celule imune, factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α), interleukinele și interferonul gama (IFN-γ) sunt implicate în menținerea structurii și funcției joncțiunilor strânse și reglarea permeabilității intestinale.
Un alt strat, format din mucus (proteine glicozilate), joacă, de asemenea, un rol vital în captarea agenților patogeni și prevenirea dezvoltării microbiene. Perturbările acestui strat pot crește riscul de inflamația intestinală și pot compromite funcția de barieră.
Cauzele sindromului de intestin permeabil
Mai mulți factori pot contribui la dezvoltarea sindromului de intestin permeabil:
- Disbioza unul dintre cei mai importanți factori de risc îl reprezintă dezechilibrul microbiomului intestinal, cunoscut sub numele de disbioză;
- Dieta necorespunzătoare dietele sărace în fibre și bogate în alimente procesate pot promova inflamația, dezechilibra microbiomul și deteriora mucoasa intestinală;
- Consumul excesiv de alcool - consumul excesiv de băuturi alcoolice poate deteriora mucoasa intestinală și, astfel, crește permeabilitatea acesteia pentru patogeni;
- Stresul - stresul cronic poate afecta răspunsul imunitar, încetinind procesul de vindecare și contribuind la creșterea permeabilității intestinale;
- Unele medicamente - anumite medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene, antiinflamatoarele steroidiene și antibioticele pot perturba microbiomul intestinal și pot deteriora mucoasa intestinală;
- Unele infecții - patogeni precum Candida, Salmonella, Giardia, Yersinia, Shigella și Helicobacter pylori pot perturba mucoasa intestinală și pot cauza probleme gastrointestinale serioase.
Intestinul permeabil și bolile autoimune
Precum a fost mențioant și anterior, sindromul intestinului permeabil poate fi responsabil pentru mai multe reacții sistemice, printre care și dezvoltarea și progresul unor boli autoimune, precum:
Diabetul de tip 1
În diabetul de tip 1, o boală autoimună caracterizată prin distrugerea celulelor beta pancreatice, a fost observată creșterea permeabilității intestinale.
Gliadina, o proteină cheie a glutenului, a fost identificată ca un potențial declanșator al răspunsului autoimun din cadrul diabetului de tip 1 la persoanele susceptibile din punct de vedere genetic.
Mecanismul se bazează pe abilitatea disbiozei și a permeabilității intestinale de a încuraja pătrunderea bacteriilor intestinale în nodulii limfatici pancreatici, loc în care pot induce celule T helper patogenice, contribuind la dezvoltarea răspunsului imun exagerat din cadrul diabetului de tip 1.
Bolile inflamatorii intestinale
Bolile inflamatorii intestinale sunt un grup de afecțiuni intestinale autoimune cu reprezentanții principali boala Crohn și colita ulcerativă. Se caracterizează mai ales prin defecte ale permeabilității tractului gastrointestinal.
Creșterea permeabilității intestinale este considerată un eveniment timpuriu în bolile, conducând la expunerea sistemului imunitar la antigenii de la nivel intestinal și declanșând un proces inflamator loca important.
Spondilita anchilozantă
Spondilita anchilozantă este o boală reumatică ce afectează coloana vertebrală și articulațiile. Nu în urmă cu foarte mult timp, a fost asociată cu creșterea permeabilității intestinale. Disbioza și modularea răspunsurilor imune atât la nivel local, cât și sistemic de către bacteriile intestinale au fost implicate în dezvoltarea spondilitei anchilozante.
Lupusul eritematos sistemic
În lupusul eritematos sistemic, o boală autoimună multisistemică, permeabilitatea intestinală crescută și pătrunderea bacteriilor din intestin poate promova dezvoltarea și progresul bolii. Microbiomul intestinal dezechilibrat intensifică, de asemenea, activitatea inflamatorie, contribuind la deteriorarea țesuturilor în cadrul lupusului.
Tratamentul intestinului permeabil și prevenția complicațiilor
Pentru a putea reduce permeabilitatea intestinală și evita apariția complicațiilor intestinului iritabil, există mai multe strategii utile:
- Modificări ale dietei - eliminarea alimentelor care pot contribui la procesul inflamator digestiv și la creșterea permeabilității intestinale (glutenul, lactatele și alimentele procesate) poate fi benefică;
- Suplimentarea cu probiotice și prebiotice** - suplimentarea cu probiotice și prebiotice poate ajuta la restabilirea și menținerea unui microbiom intestinal sănătos, reducerea permeabilității intestinale și obținerea unui răspuns imunitar corect;
- Schimbări ale stilului de viață - gestionarea stresului, exercițiile fizice regulate și somnul adecvat sunt măsuri cec pot sprijini sănătatea generală și, implicit, sănătatea digestivă și imunitară;
- Administrarea de bacterii benefice tratamentul cu Bacteroides fragilis, o bacterie intestinală benefică, s-a dovedit a reduce pătrunderea patogenilor la nivel sangvin și a îmbunătăți funcția barierei intestinale.
Concluzie
Relația dintre intestinul permeabil și autoimunitate este una complexă și, recent, a devenit un domeniu semnificativ de cercetare. Predispoziția genetică, factorii de mediu și compromiterea funcției barierei intestinale sunt componente importante în patogeneza unor boli autoimune. Cu toate că sunt necesare cercetări suplimentare, potențialul abordărilor terapeutice emergente care vizează microbiomul intestinal, permeabilitatea intestinală și reglarea imunității oferă căi promiţătoare pentru prevenirea și gestionarea bolilor autoimune.
