Stresul cronic, fie că este psihologic, fizic sau celular, a fost demonstrat că accelerează procesele de îmbătrânire și promovează debutul timpuriu al afecțiunilor specifice vârstelor mai înaintate. Există mai multe dovezi la momentul actual conform cărora diferitele forme de stres cronic influențează mecanismele cheie ale îmbătrânirii accelerate la nivel celular. Cercetarea legată de subiect este în plină desfășurare, fapt ce poate aduce și mai multe clarificări și metode de prevenție și terapeutice eficiente.
Pentru a afla mai multe despre cum impactează stresul cronic speranța de viață sănătoasă și care sunt potențialele metode de a lua control asupra acestui proces, citește mai jos câteva informații utile.
Ce este stresul și cum se reflectă asupra longevității
Stresul se referă la totalitatea circumstanțelor care perturbă homeostazia organismului și amenință funcția sau supraviețuirea celulelor sale.
Stresul poate fi:
- Psihologic - precum în cazul anxietății sau altor simptome similare;
- Fizic - precum în cazul leziunilor sau suprasolicitării;
- Celular - precum în cazul daunelor oxidative sau disfuncției mitocondriale.
În timp ce stresul acut poate fi adaptativ și, uneori, chiar benefic, mobilizând resurse pentru a face față amenințărilor, stresul cronic are efecte negative binecunoscute asupra sănătății mintale și fizice.
Un număr tot mai mare de studii indică faptul că stresul cronic accelerează îmbătrânirea celulară și debutul patologiilor legate de vârstă, prin epuizarea telomerilor, creșterea gradului de daune oxidative și declanșarea inflamației generalizate (mecanismele cheie ale îmbătrânirii accelerate). În același timp, mitocondriile disfuncționale care nu sunt eliminate prin autofagie sunt factori importanți în stresul oxidativ celular în condiții de stres cronic.
Intervențiile potențiale, precum stimularea mitofagiei, activarea proteinelor de decuplare, reglarea pozitivă a telomerazei și administrarea antioxidanților ar putea ameliora îmbătrânirea celulară indusă de stresul cronic.
Avea Cell Primer
Avea Cell Primer este un supliment ce conține șase ingrediente cheie, studiate pe scară largă și utilizate pentru abilitățile de a eficientiza procesul de autofagie și, astfel, a elimina celulele îmbătrânite (senescente). În același timp, ingredientele sale active oferă o importantă protecție antioxidantă, aspect cheie în lupta împotriva daunelor create de stresul oxidativ.
- Quercetină - antioxidant puternic, cu proprietăți antiinflamatorii, care susține sănătatea generală;
- Fisetina - poate combate acumularea de celule senescente;
- PQQ - coenzimă și antioxidant care susține producția de energie celulară;
- Ergotioneină - antioxidant natural ce protejează celulele de stresul oxidativ;
- Spermidină - poliamină naturală ce stimulează autofagia;
- Seleniu - mineral esențial ce susține funcția imunitară, apărarea antioxidantă, reproducerea și producția de energie.
Astfel, prin prevenirea stresului oxidativ, reducerea inflamației și promovarea regenerării celulare, Cell Primer îți propune să permită desfășurarea funcțiilor celulare normale, să susțină o îmbătrânire cât mai sănătoasă și să prelungească durata de viață sănătoasă.
Stresul psihologic
Studiile recente au asociat stresul psihologic cronic cu tulburarea depresivă majoră, tulburarea de stres post-traumatic și alte afecțiuni mintale legate de stres.
Persoanele cu aceste condiții prezintă o activitate inflamatorie crescută, cel mai probabil ca rezultat al supraproducției de citokine proinflamatorii induse de stres (stresul psihologic poate declanșa inflamația prin creșterea producției celulare de specii reactive de oxigen și a daunelor oxidative).
Totodată, numeroase studii relevă asocieri între stresul oxidativ crescut și scurtarea accelerată a telomerilor. În timp ce cercetările inițiale in vitro au demonstrat doar o senescență celulară prematură atunci când nivelurile de stres oxidativ erau ridicate, studiile umane mai recente au legat în mod specific biomarkerii de stres oxidativ cu scurtarea și eroziunea telomerilor.
Este clar faptul că, deși rezultatele actuale sunt încă mixte, mai multe dovezi indică faptul că stresul oxidativ crescut contribuie la pierderea telomerilor. Telomerii scurtați sunt implicați în senescența replicativă, funcția țesuturilor afectate și bolile legate de vârstă.
Prin urmare, stresul psihologic cronic, prin creșterea daunelor oxidative, poate accelera eroziunea telomerilor și îmbătrânirea celulară.
Stresul fizic
Stresorii fizicil, precum exercițiile mult prea intense, solicitarea mecanică, expunerea la factori extremi de temperatură și trauma fizică cauzează daune prin forțe disruptive, inflamație și creșterea stresului oxidativ.
De exemplu, efortul fizic mult prea intens sau repetat poate solicita mușchii și articulațiile, în timp ce expunerea la căldură sau frig solicită sistemul cardiovascular și cel de termoreglare.
Totuși, este important de reținut faptul că impactul exercițiului fizic de intensitate crescută se află încă în studiu, întrucât unele cercetări au indicat și rolurile benefice ale acestuia asupra speranței de viață sănătoasă. Pe de altă parte, trauma fizică din leziuni sau arsuri afectează în mod direct celulele și țesuturile.
Astfel de tipuri de stres fizic acut pot fi adaptative pe termen scurt, determinând regenerarea țesuturilor și vindecarea. Cu toate acestea, atunci când stresul fizic devine cronic, poate accelera îmbătrânirea tot prin inflamația persistentă, acumularea de daune la nivel celular și tisular și creșterea stresului oxidativ.
Stresul celular
La nivel celular, stresul cronic apare din cauza disfuncției mitocondriale, proteotoxicității, genotoxicității, dezechilibrului metabolic, precum și altor factori de stres.
Mutațiile la nivel mitocondrial și defectele de control al calității duc la producția excesivă de specii reactive de oxigen și, astfel, la daunele oxidative ulterioare create de acestea asupra proteinelor, lipidelor și ADN-ului.
Eșecul eliminării mitocondriilor defecte prin mitofagie agravează stresul oxidativ în timp. Stresul proteotoxic din proteinele împachetate greșit se acumulează, la rândul său, odată cu vârsta. Factorii de stres genotoxici, precum radiațiile, substanțele chimice și erorile de replicare, deteriorează ADN-ul și scurtează telomerii.
Nu în ultimul rând, stresul metabolic provenit din hipoxie, dezechilibrul metabolic al glucozei sau malnutriție persistentă impactează negativ homeostazia celulară. Efectele negative ale astfel de tipuri de stres celular se acumulează în timp, afectând funcția țesuturilor și a organelor și accelerând îmbătrânirea.
Inflamația cronică, celulele imune și îmbătrânirea
Stimularea stresului cronic, fie el psihologic, fizic sau celular, duce în timp la un fenotip proinflamator persistent al celulelor imune care promovează stresul oxidativ sistemic și îmbătrânirea accelerată. Acest lucru implică inflamația cronică la un nivel scăzut rezultată din daunele și senescența oxidative ale celulelor imune.
Celulele imune, precum neutrofilele, macrofagele și limfocitele, prezintă modificări legate de îmbătrânire care le afectează funcția, în timp ce cresc producția inflamatorie. Prin urmare, stresul cronic poate accelera imunosenescența și inflamația prin daune oxidative excesive.
Terapiile antiinflamatorii potențiale
Întrucât inflamația cronică este un mecanism cheie prin care stresul cronic accelerează îmbătrânirea, abordările terapeutice care vizează inflamația au promisiune.
- Antiinflamatoarele - reduc efectiv efectele stresului în modelele animale, dar beneficiile clinice în tulburările umane legate de stres nu au fost demonstrate încă;
- Antioxidanții - glutationul și melatonina ajută la reducerea stresului oxidativ în celulele senescente, sugerând potențialul de a ameliora îmbătrânirea celulară indusă de stres;
- Activatorii telomerazei - cicloastragenolul ar putea inversa scurtarea telomerilor legată de stres;
- Agenții decuplanți - dinitrofenolul reduce producția de specii reactive de oxigen și ar putea contracara efectele stresului cronic;
- Activatorii sirtuinelor - resveratrolul induce mitofagia, pentru a elimina eficient mitocondriile deteriorate.
Desigur, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a putea transforma toate aceste descoperiri în terapii eficiente și promovate la scară largă.
Concluzii
În concluzie, stresul cronic psihologic, fizic și celular accelerează îmbătrânirea prin promovarea daunelor oxidative, a inflamației cronice și a eroziunii telomerilor. Mitocondriile disfuncționale care evită eliminarea prin autofagie conduc la un stres oxidativ crescut în condiții de stres cronic. Există intervenții potențiale pentru contracararea îmbătrânirii accelerate induse de stresul cronic. Cercetările suplimentare asupra mecanismelor de îmbătrânire activate de stres vor contribui la dezvoltarea terapiilor eficiente pentru a promova sănătatea durabilă și longevitatea.
