Infertilitatea, definită ca incapacitatea de a concepe după 12 luni de contact sexual regulat neprotejat, afectează între 15 și 20% din cupluri la nivel global. Experiența infertilității poate fi extrem de impactantă atât pentru femei, cât și pentru bărbați, afectând sănătatea mintală și calitatea vieții. Stresul poate avea multiple surse, atât individuale, cât și relațiile interpersonale și situațiile financiare și sociale. Relația dintre stres și fertilitate poate implica interacțiuni complexe, adesea reciproce, însă mecanismele precise rămân un subiect ce necesită mai multă cercetare pe viitor.
În cele ce urmează, poți afla mai multe detalii actuale privind diferitele tipuri de stres și efectele lor potențiale asupra fertilității masculine și feminine, precum și strategii utile care, atât la nivel individual, cât și în cuplu, pot fi utilizate pentru a gestiona mai bine stresul și pentru a atenua impactul negativ asupra rezultatelor fertilității.
Cum poate cauza stresul infertilitate
Cercetările arată că stresul interferează cu fertilitatea, dar nu este obligatoriu o cauză directă
Numeroase studii demonstrează faptul că nivelurile ridicate de stres interferează cu fertilitatea și concepția în cazul femeilor.
Femeile cu antecedente de tulburări de depresie sau anxietate au de două ori mai mult riscul de infertilitate. Stresul poate perturba ovulația, implantarea și alte procese reproductive. De asemenea, în cazul bărbaților, un nivel crescut al stresului poate afecta producția de spermatozoizi și calitatea acestora.
Cu toate acestea, în timp ce există dovezi solide că stresul afectează negativ fertilitatea, relația cauzală directă rămâne incertă. Stresul poate agrava problemele biologice deja existente sau poate determina tulburări hormonale indirecte.
În general, se consideră că stresul agravează probleme de fertilitate survenite din alte cauze de bază și nu cauzează în mod independent infertilitatea. Mai multe cercetări sunt, însă, necesare pentru a descifra interacțiunea complexă dintre sistemele biologice afectate de stres și cele care guvernează reproducerea.
Stresul perceput și stresul fiziologic afectează în mod diferit fertilitatea
Nivelurile autopercepute de stres, adesea cuantificate prin chestionare, nu se aliniază întotdeauna cu biomarkerii fiziologici ai stresului, precum cortizolul, ilustrând diferențele în evaluările nivelului real de stres.
În timp ce stresul perceput prezintă legături inconsistente cu fertilitatea, nivelurile biomarkerilor fiziologici ai stresului prezic mai bine rezultatele, precum timpul mai lung pentru concepție naturală. Acest lucru sugerează faptul că stresul afectează în continuare în mod negativ fertilitatea prin diferite căi biologice, în ciuda limitărilor în măsurătorile stresului autoperceput.
Cum afectează stresul fertilitatea
Stresul perturbă reglarea axelor hipotalamo-hipofizare
Axele hipotalamo-hipofizo-adrenală și hipotalamo-hipofizo-gonadală sunt sisteme cheie de feedback ce reglează secreția hormonilor de stres și a hormonilor reproducători. Stresul afectează fertilitatea atât la femei, cât și la bărbați, prin perturbarea axelor neuroendocrine hipotalamo-hipofizare.
La femei, stresul crește nivelul hormonului eliberator de corticotropină (CRH) și cortizolului, care inhibă eliberarea hormonilor necesari ovulației, cum ar fi hormonul luteinizant (LH) și hormonul foliculostimulant (FSH).
Astfel, stresul cronic poate duce la dereglări ale ciclului menstrual, ovulație întârziată sau absentă, reducerea calității ovocitelor și scăderea șanselor de concepție. De asemenea, stresul poate reduce răspunsul endometrului la estrogen si progesteron, afectând implantarea embrionului.
La bărbați, stresul crește nivelul de cortizol, generând un efect inhibitor asupra axei hipotalamo-hipofizo-gonadală, reducând eliberarea de hormon luteinizant (LH) și hormon foliculostimulant (FSH), hormoni necesari spermatogenezei.
Scăderea acestor hormoni duce la reducerea producției de testosteron și inhibarea maturării spermatozoizilor. În plus, stresul oxidativ generat de stres poate afecta mobilitatea spermatozoizilor și fragmentarea ADN-ului acestora. Toate acestea se pot manifesta prin scăderea numărului, mobilităţii şi morfologiei normale a spermatozoizilor.
Stresul alterează fiziologia și expresia genică
Studiile curente arată că stresul modifică expresia genică în țesuturile reproductive. Hormonii de stres influențează schimbări fiziologice mai largi, inclusiv ovulația, implantarea embrionului și receptivitatea uterină.
Stresul poate afecta fertilitatea nu numai prin căile hipotalamo-hipofizare, ci și prin efectele directe ale mediatorilor stresului asupra organelor reproducătoare. Stresul cronic promovează inflamație și stres oxidativ, perturbând și mai mult procesele fiziologice implicate în reproducere.
Impactul stresului asupra rezultatelor tratamentului fertilității feminine
- Niveluri ridicate de stres sunt asociate cu rate mai scăzute de sarcină - unele studii arată că simptomele crescute de anxietate și stres înainte de FIV prezic rate mai scăzute de sarcină;
- Raportarea corectă a stresului poate afecta rezultatele finale - impactul stresului asupra succesului FIV poate depinde de limitările raportărilor corecte ale stresului autoperceput versus măsurătorile biomarkerilor de stres;
- Biomarkerii stresului sunt corelați cu un timp mai lung până la sarcină - studiile care măsoară biomarkerii obiectivi ai stresului au constatat că nivelurile mai ridicate ale acestora se corelează cu un timp mai lung pentru concepție naturală.
Impactul stresului asupra fertilității masculine
- Stresul acut poate afecta funcția testiculară - studiile incipiente relevă o funcție testiculară scăzută în condiții de stres acut, cu creșterea apoptozei celulelor germinale și Leydig; cu toate acestea, efectele depind de mai mulți factori, printre care și durata stresului;
- Factorii stresori reduc calitatea spermatozoizilor - principalii stresori imprevizibili au fost asociați cu scăderi ale numărului, motilității și morfologiei spermatozoizilor;
- Stresul autoperceput este legat de parametrii mai slabi ai spermei - la bărbații din populația generală, un nivel mai ridicat de stres autoperceput se corelează cu o concentrație scăzută și o calitate redusă a spermei.
Rolul factorilor de stil de viață și al stresului asupra fertilității masculine
Modalitățile de coping (răspunsurile la stres) pot influența fertilitatea. De exemplu, stilurile maladaptative pot impacta în mod negativ fertilitatea masculină prin creșterea semnalizării adrenergice și reducerea testosteronului.
Pe de altă parte, consilierea pentru reducerea stresului poate îmbunătăți calitatea spermei. Deși nu au fost încă demonstrate cu exactitate, se crede că abordarea stresului psihologic prin consiliere și managementul stresului pot restabili calitatea spermei.
Managementul stresului îmbunătățește fertilitatea
Managementul stresului poate îmbunătăți fertilitatea. Cu toate că este nevoie de mai multe cercetări, studiile inițiale privind managementul stresului indică beneficii potențiale pentru fertilitate.
Cercetările indică, de asemenea, faptul că suportul emoțional continuu și îndrumarea către un stilul de viață mai bun adaptată femeilor cu probleme de fertilitate îmbunătățesc semnificativ starea de bine și rezultatele tratamentului pentru fertilitate.
Intervenții pentru reducerea stresului
- Terapia cognitiv-comportamentală - TCC ajută pacienții să își modifice modelele de gândire care agravează nivelul de stres și răspunsul la acesta;
- Tehnici de relaxare - metode precum meditația, yoga și respirația profundă contracarează răspunsul organismului la stres și reduc anxietatea;
- Scrierea expresivă - ținerea unui jurnal despre experiența infertilității poate ajuta la îmbunătățirea stării psihologice pentru femei și bărbați;
- Practicarea de mindfulness - practicile de mindfulness ajută pacienții să facă față, să crească compasiunea față de sine și au fost asociate cu rate mai mari de sarcină FIV.
În concluzie
, infertilitatea creează adesea o stare de tristețe și frustrare atât la nivel individual, cât și la nivel de cuplu. Aceste sentimente pot, la rândul lor, agrava starea de stres resimțită și regăsită la nivel de biomarkeri. Este clar faptul că sunt necesare mai multe studii îndreptate către această ramură a medicinei, însă, pentru moment, se pot practica măsurile de reducere a stresului disponibile la momentul actual. De asemenea, apelarea la specialiști atât în domeniul
